Blog

Din prea multă iubire şi grijă…

Din prea multă iubire şi grijă poţi împiedica dezvoltarea și creşterea armonioasă a copilului tău. Uneori, dorind să îl protejezi, nu faci altceva decât să îl împiedici să trăiască experienţele de care are el nevoie.

De cele mai multe ori, supraprotecţia înseamnă privarea de stimuli sociali şi de experienţe complexe, de care copilul are absolută nevoie, iar dacă se suprapun cu o expunere îndelungată la televizor sau calculator, avem de cele mai multe ori un rezultat dezastruos.

Temerile legate de ceea ce poate păţi copilul, incluzând teama de a nu răci, de a nu se răni, de a nu suferi la respingerea altui copil, plus nevoia de a sta într-o comuniune strânsă cu el, reprezintă temeri şi nevoi ale mamelor. Acestea sunt stări absolut normale şi sunt trăite de fiecare mamă, însă uneori mamele pot depăşi o anumită graniţă şi această depăşire poate conduce la exagerări.

Cel care poate interveni şi în acelaşi timp poate readuce lucrurile la o dimensiune necesară dezvoltării copilului şi reechilibrării mamei, este tatăl. El are un rol important de reglare în această situaţie, dacă este lăsat să o facă.

Din nefericire m-am confruntat şi mă confrunt deseori cu situaţii în care un copil, deşi este născut sănătos, cu un potenţial psihologic bun, ajunge la vârsta preşcolarităţii în impasul unei întârzieri în dezvoltare sau, mai rău, prezentând elemente de comportament asemănătoare cu cele din tulburările de spectru autist.

Răspunsul pe care îl primesc când întreb ce s-a întâmplat cu copilul este invariabil: îl iubesc foarte mult şi nu doresc să păţească ceva.

Iar dacă întreb despre implicarea tatălui, el este de cele mai multe ori absent fizic sau neimplicat, fie din proprie voinţă, fie că nu i s-a permis.
Recuperarea unui copil afectat de o astfel de situaţie depinde de gradul de afectare şi de vârsta pe care el o are, implicând un program susţinut, realizat de specialişti şi de toată familia. Este mult mai uşoară o intervenţie atunci când copilul este mai mic de doi-trei ani, decât în situaţia în care el are cinci-şase ani.

Cu cât conştientizarea acestei situaţii surprinde copilul la o vârstă mai mică, cu atât recuperarea lui este mai bună şi mai rapidă. Când copilul se află la o vârstă mai înaintată (cinci-şase ani sau chiar mai târziu), recuperarea presupune un efort mai îndelungat sau, din nefericire, poate să nu se mai realizeze în totalitate, copilul poate rămâne cu anumite comportamente disfuncţionale sau bizare pe tot parcursul vieţii.

Să nu uităm că dincolo de iubire şi grijă, copilul nostru are nevoie de o dezvoltare armonioasă pe toate palierele: fizic, cognitiv, emoţional şi social, iar această dezvoltare presupune o expunere la stimuli din fiecare categorie.

Experienţele complexe îl ajută să crească, să își câştige încredere în sine şi să îşi descopere instrumente proprii de funcţionare şi de rezolvare ale problemelor.

Iar dacă vrei să ştii cum stă copilul tău în raport cu vârsta lui cronologică şi cu potenţialul său nativ, caută un specialist în domeniul dezvoltării copilului si află cum şi în ce zonă a dezvoltării ar mai avea nevoie de stimulare.

Autor: Psih. Dr. Andreea Simona Olteanu

Cât de importantă este starea de bine a mamei?

Când devenim părinți, toată atenția și concentrarea noastră sunt orientate asupra copilului și uităm, deseori, de noi și de nevoile noastre. Această situaţie reprezintă un fapt normal care se petrece aproape în fiecare familie, mai ales atunci când vine pe lume primul copil. Minunea mică și neajutorată este ținta tuturor preocupărilor și îngrijorărilor celor doi părinți. Mama este la propriu subjugată, iar tatăl se transformă într-un gardian al copilului.

Un lucru important de reținut este că starea de bine a părinților și îndeosebi a mamei, influențează în mod direct copilul. Mama reprezintă înainte de naștere, cât şi în perioada imediat următoare, tot universul copilului, urmând ca până la o vârstă destul de mare de șase, șapte ani, ea să reprezinte sistemul principal de referință prin care el percepe și cunoaște lumea. Stările emoționale ale mamei sunt trăite direct și amplificate de către copil, chiar dacă acesta nu se află în imediata apropiere, susțin cercetările în domeniu.

Sfatul specialiștilor este ca o parte din atenție să fie direcționată către starea de bine a mamei. Sănătatea fizică a mamei este menținută de hrană de calitate, hidratare corespunzătoare, mișcare și odihnă. Dacă mama este odihnită, relaxată și  sănătoasă, ea va veghea activ, va intui și va transmite stări pozitive copilului. O mamă obosită și tensionată poate să își piardă răbdarea și starea de prezență și va trăi reacții paradoxale față de copil.

Îngrijorările mamei, care nu întârzie să apară pe fondul dezechilibrului hormonal, o pot determina să priveze copilul de diverși stimuli, necesari dezvoltării acestuia, inclusiv de cei sociali și să-i creeze copilului o viziune întunecată asupra vieții. Pentru a exemplifica, frica, un sentiment pe cât de util în situațiile de pericol și, totodată, pe atât de inhibitor în rest, nu este înnăscută după cum susțin cercetările, ci se învață în special în relația primară cu mama.

Pentru a înțelege mai bine, vă propun acum un exercițiu. Să ne reamintim cum pregătim camera unui copil nou născut. Ne gândim să fie luminoasă, călduroasă și primitoare, alegem cu atenție culorile, mobilierul și micile detalii. Are tot felul de jucării, cărți, decorațiuni care să îi mențină interesul și dorința de cunoaștere activă, ne gândim la toate condițiile potrivite pentru o creștere armonioasă. Cum ar fi acum dacă v-aș spune că tot ceea ce trăiește și simte mama, este de fapt camera în care va trăi și va crește acest copil? Că emoțiile ei prezente și viitoare sunt decorațiunile permanente din această cameră? Dacă vă explorați acum cu atenție emoțiile și stările interioare puteți să vă dați seama cum arată, de fapt, camera copilului dumneavoastră. Cum arată ea? Sunteți mulțumite? Dacă da, vă felicit. Iar dacă nu, vă invit să o redecoraţi în culori mai calde și mai vii.

Să nu uităm însă că mama are nevoie să fie susținută să își mențină starea de echilibru corporal și emoțional și să i se reamintească deseori despre importanța stării sale de bine în creșterea copiilor.

Tatăl are un rol deosebit aici, el este cel care menține funcționalitatea pozitivă a situației în relația mamă-copil, prin implicarea lui. El este cel care protejează familia aducând liniște și bunăstare şi tot el este cel care poate regla și detensiona toate stările de neliniște, neputință, teamă și furie ale mamei. El este cel care poate avea o minte clară și care poate evalua obiectiv o situație.

Mămicile înțelepte țin cont de sfaturile tatălui, îl lasă să se implice şi el în viața copilului iar ulterior culeg roadele.

Autor: Psih. Dr. Andreea Simona Olteanu

Un cadou special de Crăciun!

În cadrul pregătirilor de sărbători este inclusă pe lângă post, curăţenia în casă, cumpărături, pregătirea bucatelor, împodobirea bradului şi alegerea cadourilor pentru cei dragi. De cele mai multe ori, aceasta ne poate da o mare bătaie de cap. Vrem ca ele să fie potrivite, să surprindă dorinţele copiilor şi ale persoanei iubite. Vrem să transmitem toată dragostea şi aprecierea noastră.

Din cauza aceasta ne frământam şi ne întrebam: oare alegerea noastră a fost potrivită, oare este suficient de scump ca să simtă că îl apreciez, oare o să îi placă, o să se bucure de el?

Anul acesta îţi propunem să faci un cadou special, pe care poate nu l-ai mai dăruit până acum şi pentru care garantăm cu experienţa noastră că va fi foarte bine primit. Ai nevoie doar de puţin timp cu tine însuţi, de coli de hârtie, instrumente de scris, cutiuţe sau plicuri colorate.

Când sunt toate pregătite poţi începe prin a te relaxa, pentru a fi în contact cu tine însuţi şi cu ceea ce simţi. Apoi, alege câte un membru al familiei, pe rând, şi gândeşte-te intens la el, gândeşte-te la lucrurile bune pe care le-a adus în viaţa ta, de la cele mai mici gesturi pe care le face până la cele mai mari. Caută lucrurile pentru care îl apreciezi şi pentru care doreşti să îi mulţumeşti şi scrie-le pe toate pe hârtie.

Ei bine, cadoul tău special de anul acesta va fi o scrisoare de apreciere, recunoștință şi valorizare pentru cei dragi. Câte una pentru fiecare membru al familiei.

Dacă puiul tău este prea mic să înțeleagă, cu siguranţă el va primi mesajul afectiv chiar din clipa în care scrii şi poţi păstra scrisoarea în cutiuţa lui cu amintiri pentru mai târziu. Nu vă zgârciți în a dărui cuvintele şi exprima ceea ce simţi în cât mai multe moduri, asigurându-vă astfel că mesajul va fi înţeles. Chiar dacă te gândești și consideri că ceilalţi ştiu ceea ce crezi despre ei, lăsați-vă surprinși de uimirea lor şi de bucuria pe care le-o faceți. Nu întotdeauna ceea ce gândim noi este foarte clar şi explicit pentru ceilalţi.

Te asigurăm că este un exerciţiu foarte bun de consolidare a încrederii în sine şi funcţionează minunat atât la copii, cât şi la adulţi. Pe lângă acest aspect, scrisoarea este un foarte bun mobil motivaţional şi poţi să te aştepţi ca anul următor să ai mai multe lucruri pentru care să le mulţumeşti. Reacţia celor dragi poate fi un cadou minunat şi pentru tine.

Şi nu uita! Cel mai important: garniseşte totul cu  iubirea ta!

Crăciun Fericit!

Autor: Psih. Dr. Andreea Simona Olteanu

A fi om este o stare de metamorfoză biologică, psihică și emoțională, dincolo de ceea ce noi putem percepe și imagina, o stare nedescifrată încă în totalitate de știință.

Ne gândim deseori cu dorință, nerăbdare, uneori cu reținere, la viitor. Ce urmează? Cum se va schimba viața noastră? Cum vom fi noi?

Puține sau multe, mărunte sau importante, tot ceea am cules din experiența mea profesională sau personală, încep acum să ți le transmit ție, prin intermediul acestui site, pentru a selecta de aici tot ce ai tu nevoie. Poți să iei acest articol ca un angajament al meu față de tine, ca îți voi fi alături prin articole și că îți voi răspunde la întrebări, atunci când le vei pune.

Îndrumarea unui psiholog este prețioasă, și nu doar pentru a pune la loc sau a vindeca ceea ce a fost pus în interiorul tău. Psihologul lucrează și cu experiențele de pe traseul tău personal. Ceea ce poate face specialistul acum, este să te ghideze. Să îți spună ce urmează, la ce poți să te aștepți ca să înlături teama de necunoscut. Să te antreneze să îți menții calmul, dispoziția pozitivă și echilibrul.

Astfel că sunt aici pentru tine, pentru că știu că în acest traseu frumos ai nevoie de sprijin și ajutor, pentru a te menține în echilibru și armonie. În două cuvinte aceasta este starea de care ai nevoie în interiorul tău.

Te așteptăm la cabinetul nostru cu toate întrebările pe care le ai și împreună vom găsi răspunsurile!

Autor: Psih. Dr. Andreea Simona Olteanu