Cât de importantă este starea de bine a mamei?
Când devenim părinți, toată atenția și concentrarea noastră sunt orientate asupra copilului și uităm, deseori, de noi și de nevoile noastre. Această situaţie reprezintă un fapt normal care se petrece aproape în fiecare familie, mai ales atunci când vine pe lume primul copil. Minunea mică și neajutorată este ținta tuturor preocupărilor și îngrijorărilor celor doi părinți. Mama este la propriu subjugată, iar tatăl se transformă într-un gardian al copilului.
Un lucru important de reținut este că starea de bine a părinților și îndeosebi a mamei, influențează în mod direct copilul. Mama reprezintă înainte de naștere, cât şi în perioada imediat următoare, tot universul copilului, urmând ca până la o vârstă destul de mare de șase, șapte ani, ea să reprezinte sistemul principal de referință prin care el percepe și cunoaște lumea. Stările emoționale ale mamei sunt trăite direct și amplificate de către copil, chiar dacă acesta nu se află în imediata apropiere, susțin cercetările în domeniu.
Sfatul specialiștilor este ca o parte din atenție să fie direcționată către starea de bine a mamei. Sănătatea fizică a mamei este menținută de hrană de calitate, hidratare corespunzătoare, mișcare și odihnă. Dacă mama este odihnită, relaxată și sănătoasă, ea va veghea activ, va intui și va transmite stări pozitive copilului. O mamă obosită și tensionată poate să își piardă răbdarea și starea de prezență și va trăi reacții paradoxale față de copil.
Îngrijorările mamei, care nu întârzie să apară pe fondul dezechilibrului hormonal, o pot determina să priveze copilul de diverși stimuli, necesari dezvoltării acestuia, inclusiv de cei sociali și să-i creeze copilului o viziune întunecată asupra vieții. Pentru a exemplifica, frica, un sentiment pe cât de util în situațiile de pericol și, totodată, pe atât de inhibitor în rest, nu este înnăscută după cum susțin cercetările, ci se învață în special în relația primară cu mama.
Pentru a înțelege mai bine, vă propun acum un exercițiu. Să ne reamintim cum pregătim camera unui copil nou născut. Ne gândim să fie luminoasă, călduroasă și primitoare, alegem cu atenție culorile, mobilierul și micile detalii. Are tot felul de jucării, cărți, decorațiuni care să îi mențină interesul și dorința de cunoaștere activă, ne gândim la toate condițiile potrivite pentru o creștere armonioasă. Cum ar fi acum dacă v-aș spune că tot ceea ce trăiește și simte mama, este de fapt camera în care va trăi și va crește acest copil? Că emoțiile ei prezente și viitoare sunt decorațiunile permanente din această cameră? Dacă vă explorați acum cu atenție emoțiile și stările interioare puteți să vă dați seama cum arată, de fapt, camera copilului dumneavoastră. Cum arată ea? Sunteți mulțumite? Dacă da, vă felicit. Iar dacă nu, vă invit să o redecoraţi în culori mai calde și mai vii.
Să nu uităm însă că mama are nevoie să fie susținută să își mențină starea de echilibru corporal și emoțional și să i se reamintească deseori despre importanța stării sale de bine în creșterea copiilor.
Tatăl are un rol deosebit aici, el este cel care menține funcționalitatea pozitivă a situației în relația mamă-copil, prin implicarea lui. El este cel care protejează familia aducând liniște și bunăstare şi tot el este cel care poate regla și detensiona toate stările de neliniște, neputință, teamă și furie ale mamei. El este cel care poate avea o minte clară și care poate evalua obiectiv o situație.
Mămicile înțelepte țin cont de sfaturile tatălui, îl lasă să se implice şi el în viața copilului iar ulterior culeg roadele.
Autor: Psih. Dr. Andreea Simona Olteanu