ADHD – Tulburarea hiperactivității și a deficitului de atenție la copii

Ce este tulburarea ADHD și cum afectează ea copiii? Ce poți face tu ca părinte pentru a preveni sau a gestiona simptomele ADHD ale copilului? Ne-am propus ca prin acest articol să răspundem la întrebările cele mai frecvente despre această tulburare, mai ales pentru că numărul copiilor afectați de ADHD a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani, iar numărul fetelor diagnosticate cu această tulburare aproape s-a dublat. De altfel, copiii afectați de această tulburare întâmpină mai multe dificultăți la școală dar și în relațiile cu ceilalți copii, fiind adesea marginalizați și evitați din cauza comportamentului lor hiperactiv și impulsiv.

Diagnosticarea corectă și ajutorul specializat îi pot face însă pe copiii cu ADHD să ducă o viață normală, să aibă reușite școlare și să evite conflictele cu ceilalți, să mențină o stimă de sine bună și să își folosească energia în direcții constructive.

Tulburarea hiperactivității și a deficitului de atenție, numită și ADHD, este o tulburare de neurodezvoltare, caracterizată de prezența a trei mari categorii de simptome: hiperactivitatea, impulsivitatea și dificultățile de concentrare/atenție.

În funcție de prezența și gradul de severitate al disfuncției, tulburarea ADHD se împarte în trei sub-tipuri: cu predominanța hiperactivității, cu predominanța lipsei de atenție și mixtă.

În funcție de prezența și gradul de severitate al disfuncției, tulburarea ADHD se împarte în trei sub-tipuri: cu predominanța hiperactivității, cu predominanța lipsei de atenție și mixtă.

Care sunt semnele prezenței hiperactivității/ impulsivității la copil?

  • Este neliniștit, nu poate sta pe scaun fără să se miște, să se joace cu un obiect sau să facă zgomot
  • Are dificultăți în a sta pe scaun fără să se ridice în timpul orelor, la școală
  • Este în continuă mișcare
  • Aleargă/ se urcă pe diverse obiecte în situații nepotrivite
  • Are dificultăți în a se juca sau a face alte activități în liniște
  • Vorbește mult/ fără încetare
  • Întrerupe interlocutorul, nu așteaptă să i se răspundă
  • Are dificultăți în a aștepta să îi vină rândul
  • Întrerupe, deranjează, intervine în activitățile, jocurile sau conversațiile celorlalți

Care sunt semnele prezenței deficitului de atenție la copil?

  • Nu este atent la detalii, tinde să facă greșeli din cauza neatenției
  • Are dificultăți de menținere a atenției în sarcini sau în cadrul jocului
  • Pare că nu aude atunci când cineva i se adresează
  • Are dificultăți în a urma instrucțiuni și a duce la bun sfârșit sarcinile sau temele
  • Are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților
  • Evită și manifestă aversiune față de sarcinile care implică efort mental și concentrare susținută
  • Își pierde adesea obiectele, jucăriile, etc
  • Este distras cu ușurință
  • Uită să îndeplinească anumite sarcini zilnice cum ar fi cele de curățenie, gospodărești

Se estimează că, global, între 5-7% dintre copii și adolescenți sunt afectați de tulburarea ADHD, precum și 3-4% dintre adulți. Tulburarea persistă în adolescență la circa 50-80% dintre cazurile diagnosticate în copilărie, ajungând ca la maturitate cca. 30-50% dintre aceste cazuri să manifeste în continuare semnele tipice ale tulburării (Barkley et al., 1990).

Primele manifestări ale ADHD apar devreme, de regulă până la vârsta de 7 ani, iar părinții observă la copilul lor că se plictisește mai repede ca alți copii, că nu se concentrează, este ușor distras de stimuli și hiperactiv. Alteori, primele simptome nu se observă până la intrarea copilului în mediul școlar, unde profesorii și educatorii constată că acesta nu este atent la ore, nu respectă cerințele/ regulile sau își deranjează constant colegii în timpul orei.

ADHD se asociază cu o serie de consecințe negative în plan educaţional dar și social. Printre acestea se numără o performanță academică scăzută, rezultate slabe la teste, repetarea clasei sau exmatricularea, relații dificile cu colegii sau cu familia, anxietate și depresie, probleme de comportament, delincvență, dependenţă de substanţe dăunătoare sănătăţii, încălcări ale regulilor în trafic, dificultăți inter-relaționale și în viața de cuplu. Cele mai multe dintre acestea sunt însă consecințele existenței tulburărilor asociate ADHD-ului, cum ar fi tulburarea opoziționismului provocator, tulburarea de conduită antisocială și a unui nivel de agresivitate crescut.

Cauzele ADHD-ului nu sunt suficient de bine cunoscute. În prezent se consideră că o combinație de factori genetici, neuroanatomici și neurochimici, precum și anumiți factori de risc, ar conduce la apariția tulburării. Unii cercetători au afirmat că deficitele cognitive întâlnite în tulburarea ADHD ar fi asociate unor deficite motivaționale (Glow & Glow, 1979) sau că își au originea într-un slab autocontrol al impulsurilor, o sensibilitate scăzută la recompensă/ întărire și o disfuncție la nivelul comportamentului auto-guvernat (Barkley, 1989ș Haenlein & Caul, 1987).

Ulterior, Zentall (1985) a emis teoria stimulării optime, afirmând că hiperactivitatea este o consecință a nivelelor scăzute de stimulare (arousal) aceasta având ca scop menținerea unui nivel de stimulare optim, astfel încât hiperactivitatea poate fi de fapt o formă de auto-stimulare. O altă ipoteză a specialiștilor pune accentul pe inhibiția comportamentală scăzută ca factor central al tulburării (Quay, 1888; Schachar, Tannock & Logan, 1993; Schachar et al., 1995)

Care sunt factorii de risc asociați tulburării ADHD?

  • Tulburarea ADHD prezentă la o rudă apropiată cum ar fi un părinte sau frați/surori
  • Expunerea la toxinele din mediu (ex. plumbul)
  • Nașterea prematură a copilului (înainte de săptămâna a 37-a de sarcină)
  • Consumul de alcool, tutun sau droguri în perioada de sarcină

Ce poți să faci pentru a preveni apariția acestei tulburări?

  • Evită consumul de alcool, droguri sau tutun dacă ești însărcinată, în felul acesta îl protejezi pe copilul tău de viitoare probleme de sănătate sau dezvoltare.
  • Protejează-ți copilul de expunerea la substanțe nocive şi toxine din mediul înconjurător, cum ar fi fumul de țigară sau vopselurile pe bază de plumb.
  • Limitează timpul pe care copilul tău îl petrece în fața TV-ului sau a computerului/ tabletei, mai ales în primii 5 ani de viață, acest lucru îl ajută să se dezvolte într-un mod sănătos.

Cum îți poți ajuta copilul care are tulburare hiperactivă cu deficit de atenție?

  • Fii explicit atunci când îi ceri ceva copilului tău, pune limite ferme și spune-i înainte care vor fi consecințele în cazul unui comportament nedorit.
  • Creează împreună cu el o rutină zilnică și un program care să cuprindă ore clare pentru dormit, trezit, mâncat, activități de recreere, timp petrecut în fața TV-ului.
  • Evită să faci mai multe lucruri deodată atunci când vorbești cu copilul tău, este important să menții contactul vizual atunci când îi oferi instrucțiuni, în felul acesta îi vei arăta că ești prezent și atent la el iar copilul tău va reține mai ușor ceea ce îi transmiți.
  • Alocă un timp de câteva minute pe zi pentru a îi oferi copilului tău un feedback pozitiv, laude sau un compliment și arată-ți afecțiunea, bucuria sau mulțumirea față de el.
  • Colaborează cu profesorii și cu specialiștii pentru a identifica problemele și nevoile copilului tău și pentru a-l ajuta să depășească dificultățile cu care se confruntă.

Care este tratamentul tulburării ADHD la copii?

Terapia comportamentală pentru ADHD – acest tip de terapie îi învață pe părinți și pe profesori anumite strategii comportamentale utile, cum ar fi oferirea de recompense, time-out-ul, întărirea comportamentală.

Psihoterapie – se adresează copiilor mai mari care pot învăța în cadrul terapiei să-și gestioneze mai bine tendințele comportamentale negative și frustrările.

Training parental – oferă părinților sprijin și îi ghidează în înțelegerea copilului, a comportamentului acestuia și a modalităților de ghidare a comportamentului copilului cu ADHD.

Dezvoltarea abilităților sociale ale copilului – ajută la creșterea stimei de sine a copilului, îmbunătățirea relaționării cu ceilalți și comunicarea nevoilor personale.

Tratamentul farmacologic diminuează simptomele tulburării, ajutând persoanele cu ADHD să ducă o viață normală și să aibă realizări semnificative în mediul academic și profesional. La ora actuală, în tratamentul tulburării ADHD medicația psiho-stimulentă este prescrisă cu rolul de a crește sau echilibra nivelul neurotransmițătorilor din creier.

Autor: Echipa Cabinetului de Psihologie

Leave a Reply